Ce, ai înnebunit? Râzi de mine? Cum, să-mi faci o asemenea propunere, când de-abia m-ai cunoscut?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:39:20 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dar și pe mare sunt slujbe bune și rele. Cred că, dacă aș fi muncit ca fochist pe un transatlantic, aș fi fost în stare să-mi înjghebez o căsuță în care să stau câte-o săptămână în fiecare lună.

- Cred că atunci aș fi putut să-mi găsesc o fată cuminte ca dumneata, care să mă ia de bărbat.

- N-ar avea de ce să-i pară rău. N-aș mai bea și n-aș mai trece de la una la alta, ca pân-acum.

- I-aș da toți banii-n mână și-aș sta acasă cu ea, blând ca un mielușel, toate nopțile din săptămâna pe care-aș petrece-o-n port.

- Nu-ți mai rămâne decât să găsești fata.

- Fata? Am și găsit-o.

- Ce, ai înnebunit? Râzi de mine? Cum, să-mi faci o asemenea propunere, când de-abia m-ai cunoscut?

- A fost voința lui Dumnezeu, care m-a scăpat de furtună și m-a aruncat aici, pe șlepul ăsta.

- Crede-mă, nu-i nimic ciudat în asta.

- Anna! Treci imediat în cabină. Ai nevoie de odihnă, du-te și te culcă.

- Ce faci aici, băiete? Văd că arăți mai bine decât ceilalți, du-te la proră. Vei găsi o bancă acolo, să te culci. Haide!

- Dar, tată, nu vezi că de-abia se mai ține pe picioare?

- Așa frânt de oboseală cum sunt, dacă mi-aș pune mintea cu dumneata, te-aș face bucăți și te-aș azvârli în mare. Și, după dumneata, tot restul echipajului.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu