Spune-mi : ce te-mpiedică să mă iei de bărbat? Dacă spui că mă iubești... Vrei, poate, să-i faci pe plac bătrânului ăsta idiot, care mă urăște. Și care ți-a-mpuiat capul cu minciuni nerușinate pe socoteala mea...

[ 1 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:54:05 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Știam eu! Știam eu că așa o să se-ntâmple...

- Îți bați joc de mine? Pentru a doua oară mă iei în râs? Încetează, pentru numele lui Dumnezeu...

- Crezi că râd de tine? Nu glumesc, vroiam să spun exact ceea ce am spus.

- Nu se poate, ai înnebunit! Ce ți-a venit, așa, deodată? Spune-i că mă iubești.

- Atuncea, pentru ce?... ce s-a-ntâmplat? Nu mai pricep nimic!

- Este calea cea mai bună pe care-am ales-o. M-am gândit și răzgândit toată săptămâna, zi și noapte... să nu crezi că nu mă doare și pe mine.

- Spune-mi : ce te-mpiedică să mă iei de bărbat? Dacă spui că mă iubești... Vrei, poate, să-i faci pe plac bătrânului ăsta idiot, care mă urăște. Și care ți-a-mpuiat capul cu minciuni nerușinate pe socoteala mea...

- Anna mă crede pe mine, nu pe tine. Ea știe că tatăl ei nu minte, ca tine.

- Să nu crezi o vorbă din tot ce spune.

- Dar atunci de ce? Atunci, e altceva... te rog, vorbește, nu mă lăsa să stau așa, să mă frig ca pe jăratec.

- Nu pot să vorbesc și nu vreau. Am motivele mele. Asta-i tot ce pot să-ți spun.

- Nu pot să te iau de bărbat, și gata. Așa că lăsați-mă-n pace! Și să vorbim despre altceva.

- Nu, niciodată!

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu