Știu ce gândiți, sunteți cu toții la fel.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:58:33 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Nu, nu din vina mea... îl uram și el o știa, dar era mare și puternic, ca tine, Mat.

- Din cauza asta am fugit de la fermă. De asta am intrat guvernantă la St Paul.

- Crezi că este puțin lucru, pentru o fată, nu-i așa? Cu toți indivizii ăia care mă pândeau... și eu, naiva, credeam că vor să mă ia de nevastă. Dar nu după nevastă umblau ei...

- Să v-o spun pe șleau : eram ca într-o colivie, în închisoare, obligată să păzesc copiii altora. Și eu eram singură-singură...

- În cele din urmă, am fost nevoită să cedez.

- Și la ce a folosit? Nu vă convine să aflați adevărul! Nu!

- Știu ce gândiți, sunteți cu toții la fel.

- Și cine e de vină? Eu sau tu? Dacă te-ai fi purtat ca un om adevărat, dac-ai fi fost un tată ca ceilalți și m-ai fi ținut lângă tine, poate că lucrurile s-ar fi petrecut altfel.

- Nu mai vorbi așa, înnebunesc! Nu vreau să mai aud nimic.

- Ai s-asculți! Credeai că mă ții la adăpost acolo...

- N-am mai fost guvernantă-n ultimii doi ani.Te mințeam când îți scriam așa.

- Eram într-o casă! Ăsta-i adevărul. Îți închipui, cred, ce fel de casă, una dintr-acelea în care vă duceți voi, marinarii când sosiți în porturi și-n care se duc și faimoșii tăi de oameni cinstiți...

- Și toți, toți bărbații, înghiți-i-ar moartea și nu i-ar mai răbda pământul!... Îi urăsc!

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu