Uitat? Dar n-am să pot uita până la moarte!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:15:15 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Spune-mi că totul n-a fost decât minciună! ...Și-o să-ți mulțumesc în genunchi!

- Nu pot... tu nu vezi că nu mai sunt cea de altădată?

- Mi-am făcut bagajul, să plec în seara asta, dar am așteptat aici, singură, două zile... nădăjduiam c-ai să revii. Că n-ai să te mai gândești la tot ce ți-am spus, că, poate... o Doamne, nu mai știu nici eu ce nădăjduiam.

- Mi-era frică să ies de-aici, din cabină. Mi-era teamă c-ai să vii și n-ai să mă găsești.

- Pe urmă am pierdut orice speranță. Când am văzut că nu te mai întorci, m-am hotărât să plec înapoi, la New York. Dar mă gândeam la tine și nu puteam să plec.

- Tu nu vezi că m-am schimbat? Nu poți uita ce e mort și-ngropat și uitat?

- Uitat? Dar n-am să pot uita până la moarte!

- Cum aș vrea să am în mână pe unul dintre verii ăștia ai tăi! Și să-l prefac eu, cu mâinile mele, într-o zdreanță însângerată.

- Să-i înghită iadul pe toți! Și pe tine-mpreună cu ei, pentru că sunteți toți din aceeași pleavă!

- Ai spus tot ce-aveai de spus? Da? Atunci, e mai bine să pleci.

- Să plec? Și tu... ce-ai să faci?

- Bagajele-mi sunt gata. Plec mâine la New York.

- Vrei să spui c-o iei iar de la capăt?

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu