Lumea mă iubește și mă prețuiește, căci sunt cel mai vesel dintre bărbierii de mâna-ntâi...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:01:15 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- E dimineață. Orașul se deșteaptă.

- În vila locuită de doctorul Bartholo și Rozina, pupila lui, obloanele sunt închise.

- Pe stradă, în fața vilei, Figaro, bărbier vestit și trubadur în orele libere, compune, scriind pe genunchi, textul unei romanțe. Și o încearcă apoi, acompaniindu-se cu chitara.

- Mișcările lui sunt urmărite de contele Almaviva, care, deghizat în abate, stă deoparte și-l ascultă.

- Da... cam așa...

- Eu, Figaro, sunt bărbierul cel iscusit... Toată Sevilla mă știe, sunt renumit...

- Lumea mă iubește și mă prețuiește, căci sunt cel mai vesel dintre bărbierii de mâna-ntâi...

- Nu cred că mă-nșel, ăsta-i hoțomanul de Figaro.

- Mai încet, banditule.

- Nici eu nu m-am înșelat, domnia voastră sunteți. V-am recunoscut adineauri, după distincția și ținuta dv nobilă și acum, după felul amabil cu care m-ați cinstit întotdeauna.

- Te-ai mai îngrășat, ești mai împlinit...

- Ce să fac, monseniore? mizeria...

- Mititelul... ce cauți aici, în Sevilla?

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

E soția dumitale? Eu te-am crezut bunicul, străbunicul, sau chiar strămoșul ei... Trebuie să fie cel puțin trei generații între dumneaei și dumneata.

Mă adori, nu? Destul, nenorocitule! Îndrăznești să profanezi un sentiment atât de curat ca dragostea?

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

Citat aleatoriu