Rozina, singură în camera ei, scrie o scrisoare lui Lindor.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:17:23 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Bine... dar stai, nu fugi, zăpăcitule, nici nu mi-ai spus unde locuiești.

- Așa e, m-am aiurit rău de tot.

- Frizeria mea e la doi pași de aici. Fiți atent, să nu vă încurcați. E zugrăvită-n albastru. Afară atârnă trei lighenașe, pe firmă e un desen, un ochi într-o palmă, cu explicația Stau la dispoziție cu sfatul și cu mâna .

- Și, ca să fiți sigur că nu nimeriți în altă parte, băgați de seamă că dedesubt scrie mare: Figaro.

- În timp ce doctorul Bartholo era plecat la don Bazil, ca să urgenteze facerea actului de căsătorie pentru a doua zi, contele Almaviva, urmând sfatul lui Figaro, se pregătea să se transforme-n militar.

- Ca, sub această deghizare, să se poată încartirui în casa doctorului.

- Rozina, singură în camera ei, scrie o scrisoare lui Lindor.

- După ce a terminat-o și a pecetluit-o, rămâne pe gânduri, neștiind cum să facă să ajungă la iubitul ei.

- În acest moment apare pe neașteptate Figaro.

- Vai, domnule, ce bine-mi pare că te văd!

- Cum o duceți, senora?

- Mă distruge plictiseala.

- Parcă te-am văzut adineauri vorbind în stradă cu cineva.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

E soția dumitale? Eu te-am crezut bunicul, străbunicul, sau chiar strămoșul ei... Trebuie să fie cel puțin trei generații între dumneaei și dumneata.

Mă adori, nu? Destul, nenorocitule! Îndrăznești să profanezi un sentiment atât de curat ca dragostea?

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

Citat aleatoriu