Parcă te-am văzut adineauri vorbind în stradă cu cineva.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:17:51 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Rozina, singură în camera ei, scrie o scrisoare lui Lindor.

- După ce a terminat-o și a pecetluit-o, rămâne pe gânduri, neștiind cum să facă să ajungă la iubitul ei.

- În acest moment apare pe neașteptate Figaro.

- Vai, domnule, ce bine-mi pare că te văd!

- Cum o duceți, senora?

- Mă distruge plictiseala.

- Parcă te-am văzut adineauri vorbind în stradă cu cineva.

- O rudă de-a mea, un tânăr student, sărac lipit, dar un băiat cu multe calități. Lindor.

- Păcat că n-a rămas la Madrid, ar fi făcut o carieră strălucită.

- Din nenorocire, însă, are un cusur care-l împiedică foarte mult.

- Un cusur? Atât de grav? Ești sigur?

- Da... nefericitul e îndrăgostit.

- Și asta numești dumneata cusur?

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

E soția dumitale? Eu te-am crezut bunicul, străbunicul, sau chiar strămoșul ei... Trebuie să fie cel puțin trei generații între dumneaei și dumneata.

Mă adori, nu? Destul, nenorocitule! Îndrăznești să profanezi un sentiment atât de curat ca dragostea?

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

Citat aleatoriu