Eh, și când am ajuns în fața porții tale iubite, în cea mai mare tăcere mormântală că nu se auzeau decât lăutarii pe care îi luasem cu noi...

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Când comedia era rege.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:19:17.331 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Și la tutungerie m-am întâlnit cu un vechi prieten de-al meu pe care l-am cunoscut chiar atunci, unu', Vasile Tunsu, care mi-a propus să bem o țuică, ceea eu l-am refuzat categoric, știind că tu, scumpa și neprețuita mea, te superi.

- Așa că am băut o drojdie, fiindcă spunea Vasile că are vitamine și face bine la reumatism anacronic, sentiment de care te vaiți tu, mai ales când plouă.

- Și dacă am băut, am făcut-o numai cu gândul la sănătatea ta scumpă, că știi ce umezeală e iarna și m-am gândit să nu te mai doară.

- Și deci, consumând din acest antibiotic, am simțit că este o problemă de sine qua non și oricât m-aș mai sinequanoni, nu mai intră nicio picătură în mine.

- Am ieșit deci cu Tunsu în stradă și ne-am îndreptat hotărât spre locuința domiciliului meu unde am și ajuns după vreo trei ore.

- Că și zicea Vasile: Uite, domnule, casa ta parcă ar fi Roma. Atâtea drumuri duc la ea.

- Eh, și când am ajuns în fața porții tale iubite, în cea mai mare tăcere mormântală că nu se auzeau decât lăutarii pe care îi luasem cu noi...

- Am scos cheia să deschid. M-am chinuit eu să fac această operație, dar nu știu ce avea broasca că sărea de colo-colo. Atunci a încercat Vasile, care a nimerit-o imediat, dar asta nu mai era mare lucru că o obosisem eu mai înainte.

- Eh, și în acel moment s-a petrecut acea nenorocire care m-a făcut să nu fiu acum lângă tine, care ești amorul meu propriu cel mai fidel.

- Dă-i înainte, tot înainte, tot înainte, dă-i înainte, tot așa, și orice-ar fi, nu te lăsa.

- Mie-mi place omul, tată, omul om, dintr-o bucată. Nu s-o ia cu hâr și mâr, cu concesii, cu hatâr.

- Pun-te, omule, pe treabă, nu să mergi în pas de babă!

- Chiar de pică o clipă grea, o tristețe, o dandana, nu te lăsa!

[...]

Citat aleatoriu