Mie-mi place omul, tată, omul om, dintr-o bucată. Nu s-o ia cu hâr și mâr, cu concesii, cu hatâr.

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Când comedia era rege.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:20:06.618 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Am ieșit deci cu Tunsu în stradă și ne-am îndreptat hotărât spre locuința domiciliului meu unde am și ajuns după vreo trei ore.

- Că și zicea Vasile: Uite, domnule, casa ta parcă ar fi Roma. Atâtea drumuri duc la ea.

- Eh, și când am ajuns în fața porții tale iubite, în cea mai mare tăcere mormântală că nu se auzeau decât lăutarii pe care îi luasem cu noi...

- Am scos cheia să deschid. M-am chinuit eu să fac această operație, dar nu știu ce avea broasca că sărea de colo-colo. Atunci a încercat Vasile, care a nimerit-o imediat, dar asta nu mai era mare lucru că o obosisem eu mai înainte.

- Eh, și în acel moment s-a petrecut acea nenorocire care m-a făcut să nu fiu acum lângă tine, care ești amorul meu propriu cel mai fidel.

- Dă-i înainte, tot înainte, tot înainte, dă-i înainte, tot așa, și orice-ar fi, nu te lăsa.

- Mie-mi place omul, tată, omul om, dintr-o bucată. Nu s-o ia cu hâr și mâr, cu concesii, cu hatâr.

- Pun-te, omule, pe treabă, nu să mergi în pas de babă!

- Chiar de pică o clipă grea, o tristețe, o dandana, nu te lăsa!

- Dacă dai de-un coate goale, cum i-ar spune Caragiale, cu treaba de mântuială, cere-i nene socoteală!

- Păi, poți ca să-l lași așa? Tu la greu și el să stea? Și să faci cu dânsul parte, să-i plătești oalele sparte?

- Ia-l din scurt pe netăfleață, spune-i adevăru-n față. Vrei plăcinte, cozonaci? Treci la treabă să le faci!

- Pune umărul, nepoate. Nu-l ierta nici de ți-e frate. Spune-i clar, fără perdea. Nu te lăsa!

[...]

Citat aleatoriu