Când deschideți ochii dimineața, mulțumiți soarelui că vă dăruie căldura și lumina lui, ori coborâți radios din țoale, ca și când soarele lumii ați fi chiar dv.?

— Macferlan (Virgil Ogășanu)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

căldură dimineață george ciprian lumină recunoștință soare virgil ogășanu

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Capul de rățoi (1982).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:12:28 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Mă voi sluji de autoritatea mea morală. Hoții în grădină! Hoții în grădină!

- Un om ca dumneata, domnule Dacian, crezi că poate hotărî de soarta altor oameni?

- Crezi că există flagel mai ticălos pe lume decât flagelul oamenilor croiți după chipul și asemănarea dumitale, domnule Dacian?

- Dacă nu încetați cu felul ăsta de a răstălmăci lucrurile, simt că n-am să mă mai pot stăpâni și că ceva în afară de fire se va petrece în curând.

- Un miracol? Nu știu... Dar ceva... ceva...

- În afară de darul de a da cu praf în ochii oamenilor, credeți că vi s-au hărăzit și alte daruri? Încetați! Jurați că sunteți hărăzit și cu alte daruri?

- Când deschideți ochii dimineața, mulțumiți soarelui că vă dăruie căldura și lumina lui, ori coborâți radios din țoale, ca și când soarele lumii ați fi chiar dv.?

- Stropii de apă, care vă curăță zoaiele nopții, ați voi să nu vă atingă pielița catifelată, iar zgronțurile ștergarului nici măcar atât.

- Orice atingere, orice intimitate cu persoana dumneavoastră vă sâcâie, vă doare.

- Prietenilor le întindeți o mână cartilaginoasă, cunoștințelor le bâțâiți distrat din cap, iar rudelor scăpătate le întoarceți cu dușmănie spatele.

- Aș pune rămășag, o mie contra unu, că dumneavoastră digerați anevoie...

- De unde știi? Și atuncea natural că nici cu somnul nu stați bine. Dormiți puțin și agitat. Nu este așa?

- Iar pe stradă, în restaurant, la minister, ori aiurea, sunteți scuturat de-o permanentă febră.

[...]

Cele mai bune replici din film

La auzul vorbulițelor magice: Parchet, Poliție... și altele câteva, cei mai mulți îngălbenesc.

A judeca pe oameni să fie o meserie? Ca oricare alta. Pui întrebări, aștepți răspunsuri și tragi concluziuni. Atâta tot? Dar ce-ai vrea să mai fie? Atuncea și un burlan poate hotărî de soarta oamenilor.

E specialitatea noastră. Hocus-pocus! Le scoatem din manșetă, drăguțule, bălaiele iluziuni!

Întrebându-i de ce se leagă de mine, din senin, unul din ei mi-a răspuns textual: 'Pentru că la o oră atât de înaintată sunteți cu barbă încă'

I-ați lovit în inima vieții lor: În interese, își făuriseră mari nădejdi de procopseală.

Citat aleatoriu