De unde știi? Și atuncea natural că nici cu somnul nu stați bine. Dormiți puțin și agitat. Nu este așa?

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Capul de rățoi (1982).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:13:08 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul replicii

[...]

- În afară de darul de a da cu praf în ochii oamenilor, credeți că vi s-au hărăzit și alte daruri? Încetați! Jurați că sunteți hărăzit și cu alte daruri?

- Când deschideți ochii dimineața, mulțumiți soarelui că vă dăruie căldura și lumina lui, ori coborâți radios din țoale, ca și când soarele lumii ați fi chiar dv.?

- Stropii de apă, care vă curăță zoaiele nopții, ați voi să nu vă atingă pielița catifelată, iar zgronțurile ștergarului nici măcar atât.

- Orice atingere, orice intimitate cu persoana dumneavoastră vă sâcâie, vă doare.

- Prietenilor le întindeți o mână cartilaginoasă, cunoștințelor le bâțâiți distrat din cap, iar rudelor scăpătate le întoarceți cu dușmănie spatele.

- Aș pune rămășag, o mie contra unu, că dumneavoastră digerați anevoie...

- De unde știi? Și atuncea natural că nici cu somnul nu stați bine. Dormiți puțin și agitat. Nu este așa?

- Iar pe stradă, în restaurant, la minister, ori aiurea, sunteți scuturat de-o permanentă febră.

- De unde știi? Din proprie experiența.

- Am încercat în viața mea fel de fel de meserii pentru care n-aveam vocație... Ce vrei să spui cu asta? Că omul își găsește foarte rar drumul lui cel drept.

- De s-ar născoci un aparat care să măsoare vocațiile naturale, s-ar constata că douăzeci la sută dintre oameni nu sunt la locurile lor.

- Ce vrei să spui... adică eu...?

- Eu... dumneata... el... altul... alții... și mulți alții... nu suntem decât niște rătăciți.

[...]

Citat aleatoriu