Așa... O apucă mereu, a apucat-o definitiv...

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Caragiale și momente vesele de neuitat.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:28:46.125 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- În sfârșit s-au găsit. Se îmbrățișează... Ce clipă emoționantă în pas de deux, cât de grăitor exprimă picioarele lor această regăsire, ce veritabil fior artistic per pedes.

- Evoluția devine de-a dreptul dramatică.

- El îi spune cu un grand fente: Vino. Ea îi răspunde cu un spagat: Du-te. El se supără din încheietura mâinii drepte: Du-te tu...

- El știe ce-l așteaptă: trebuie s-o ridice. Până aici i-a fost. Acum trebuie s-o salte de la pământ în mâini, deasupra capului, toată, integrală. Aici nu merge cu jumătăți de măsură.

- Bucuria revederii celor doi îndrăgostiți trebuie exprimată plastic.

- El s-a decis. Dragostea cere sacrificii. Trebuie s-o ridice cu orice risc. O apucă, ea se lasă apucată...

- Așa... O apucă mereu, a apucat-o definitiv...

- El o ridică triumfător sus, cu băgare de seamă, o ține deasupra capului... O ține, iar o ține, o ține mereu... E un dans de ținută.

- El vrea s-o dea jos, ea vrea să urce, vrea mereu să urce cât mai sus, să moară colegele care abia așteaptă să o vadă la pământ.

- El e pătruns de-o dragoste până la moarte sau chiar mai departe...

- O susține deasupra capului. O ține mereu acolo, în aer, suspendată... Ah, de-ar exista și aici schimbul doi... Dar el, n-ar da-o. Nu vrea să știe, că a încăput pe alte mâini.

- O ține deci acolo sus, o ține, o mai ține... Ea cade, nimerește tot în brațele lui, el o interceptează, o prinde în mâini și începe s-o învârtească, o învârtește, o învârtește mereu...

- La patru, matineu, la șase, recital, la opt, spectacol, la zece, la televiziune, și acum, culmea, au ajuns să danseze și la radio.

[...]

Citat aleatoriu