Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Casa cu două intrări.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:17:58 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- O altă ușă, mai mică, spre ieșirea ce dă în strada cealaltă. Iar a treia ușă, către o altă cameră a casei.
- Laura stă la fereastră, tristă și tăcută, cu gândul dus aiurea, în vreme ce don Fabio, tatăl ei, se plimbă-ngrijorat încoace și încolo.
- Ce-i cu tine, copila mea? Tristețea aceasta, care te-a cuprins de câteva zile, ți-a răpit, parcă, frumusețea. Iată, suspini mereu și ochii ți-s plini de lacrimi.
- Dac-aș ști cauza amărăciunii mele, poate că suferința n-ar mai fi atât de crudă. Căci, știind-o, mi-ar fi mai lesne s-o înlătur.
- Apăsarea pe care-o simt în suflet este o melancolie firească, tată. O simt fără a ști ce i-a dat naștere. Tocmai prin asta a deosebit natura melancolia de tristețe.
- Nu știu ce să-ți răspund... dar văzându-te cum suferi, mi se rupe inima.
- Rămâi cu bine, copila mea, și Cerul să te aibă-n pază!
- Chin cumplit! Ce șarpe, ce monstru, ce fiară sălbatică, ce furie stârnește, oare, zvârcolirile acestei hidre care se numește gelozie?
- O, don Felix! Cine-ar fi bănuit vreodată tot răul pe care mi-l faci?
- Trăiam liniștită, înainte de-a te fi cunoscut, străină de chinuitoarele simțăminte ale iubirii.
- Mi-ai înșelat dragostea, don Felix!
- Iubește-o pe Nisa, dacă vrei. Dar lasă-mă să mor...
- Doamnă!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu