Te înțeleg. Aceasta-i moștenirea pe care am primit-o de la greșeala primei femei...

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Casa cu două intrări.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:27:34 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- De bună seamă, gurile rele ar putea cleveti pe seama lui, când, într-o casă unde-i o fată de măritat, el aduce un oaspete tânăr.

- Dar, socotind grija fratelui meu de a mă ascunde drept o jignire, m-am mutat totuși în cămăruța hărăzită.

- Acolo, însă, am descoperit o ușă secretă, care duce, printr-un coridor, către o altă ușă secretă, care dă în camera unde e găzduit acum don Lisardo, prietenul fratelui meu.

- Prevăd urmarea, căci nimic nu rănește mai mult sufletul unei femei decât lipsa de încredere pe care i-o arăți.

- Preocuparea fratelui meu de a mă feri de privirile străinului, curiozitatea mea sau, poate, soarta, mi-au aprins dorința de a ști cum arată acest don Lisardo.

- Dorință pe care poate că n-aș fi simțit-o, dacă nu mi-ar fi fost oprit să-l văd.

- Te înțeleg. Aceasta-i moștenirea pe care am primit-o de la greșeala primei femei...

- Ei, pentru a putea vorbi lui don Lisardo, am ieșit într-o zi din casă și l-am așteptat pe drumul care duce spre Aranjuez, pe unde trebuia neapărat să treacă.

- Ascunzându-mă, la început, în faldurile mantiei mele, am sfârșit prin a-i îngădui să-mi vadă chipul. Fără, însă, a-i spune cine sunt.

- Vai, ce greșeală!

- Cred că nu mai e nevoie să spun că, văzându-l și vorbindu-i șase zile în șir, m-am îndrăgostit.

- Acum, mă zbat între simțămintele de dragoste pe care i le port și sentimentul onoarei, pe care n-o pot trăda.

- Astăzi, don Lisardo a început să-i spună fratelui meu întreaga poveste.

[...]

Citat aleatoriu