Apolodor! Las arta Egiptului în seama ta.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Cezar și Cleopatra.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:36:53 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Cine ți-a cerut să te repezi în lupta din Deltă, scoțând chiotele barbare ale țării tale de baștină și să ții piept la câte patru dușmani deodată, tratându-i cu ocări atât de necuviincioase?

- Te rog să mă ierți pentru expresiile ce mi-au scăpat în focul luptei.

- Și cum ai putut tu, care nu știi să înoți, să străbați canalul atunci când am asediat tabăra?

- Acestea nu sunt fapte de sclav, ci fapte de om liber.

- M-am născut liber, Cezar.

- Bine-ai grăit... nerecunoscător cum sunt, eram gata să te las liber. Dar acum nu m-aș despărți de tine nici pentru un milion de talanți.

- Apolodor! Las arta Egiptului în seama ta.

- Amintește-ți că Roma iubește arta și o-ncurajează din toată inima.

- Da, Cezar, știu. Roma nu va crea o artă ea însăși, dar va cumpăra și va lua tot ce creează alte popoare.

- Cum, Roma nu creează nicio artă? Oare pacea nu-i o artă? Guvernarea nu e o artă? Civilizația nu e o artă? Toate acestea vi le dăruim în schimbul doar a câtorva podoabe. De fapt, voi faceți târgul cel mai bun.

- Și-acum, ce-mi mai rămâne de făcut, înainte de îmbarcare? Parcă mai este ceva, dar nu-mi pot aminti. Ce-ar putea fi? Îhm... n-am ce face, am uitat.

- Rămâne-așa... nu putem pierde acest vânt prielnic. Rămas bun, Rufio!

- Mi-e-n grijă să te las să pleci la Roma fără scutul tău, sunt prea multe pumnale acolo.

[...]

Cele mai bune replici din film

Prietene, când un om are ceva de zis, în lumea asta, greutatea nu constă în a-l sili să vorbească, ci în a-l opri să o zică prea des.

Iartă-l. Este un barbar care-și închipuie că obiceiurile insulei și-ale tribului său sunt legile naturii.

Cel care nu a sperat niciodată nu poate cunoaște disperarea.

Ce-ar putea să-mi mai arate Roma din ceea ce n-am văzut încă? Fiecare an la Roma e la fel cu celălalt. Cu singura deosebire că eu îmbătrânesc, în timp ce lumea, pe Via Appia, are mereu aceeași vârstă.

Cine sunt aceia pe care noi îi iubim? Numai cei pe care nu-i urâm. Toți oamenii ne sunt străini și dușmani, în afară de aceia pe care-i iubim.

Citat aleatoriu