Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Comedia erorilor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:06:28 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Și marea, veșnic vântului supusă, nu prevestea nicicum nenorocirea.
- Dar n-avea să ne-aline mult speranța:
- Avar cernuta cerului lumină chezaș temut fu inimilor noastre de-ndreptățita presimțire-a morții, pe care eu senin aș fi primit-o de-ar mai fi contenit din plâns femeia ce hohotea știind ce va să vină,
- Și dacă n-ar fi fost neștiutorii mei prunci, care-i țineau, scâncind, isonul, silindu-mă să caut alinare și lor și mie.
- Doar atât puteam. Căci, lași, fugind în bărci matrozii vasul copt pentru-înec mi-l dară moștenire.
- Femeia, mai cu grijă din cei doi de prâslea, îl legase de catargul pe care marinarii-l iau de schimb, legând de el și-un geamăn de-al străinei.
- Și eu făcui la fel pe loc cu ceilalți.
- Și după ce-mpărțirăm astfel pruncii, nevasta și cu mine ne-am legat de-un capăt ea, de celălalt eu, țintindu-i mereu din ochi.
- Pluteam către Corint, așa credeam - purtați de val în voie.
- Și când în fine soarele privi prin pâclă, risipind-o, jos, pământul, dorita binefacere-a luminii talazele-mblânzi...
- Și și-n zări zărirăm venind pe-albastrul mării două vase spre noi. Din Epidaur era unul. Și altul din Corint. Dar până să...
- Destul! Ghiciți din spusa-mi ce urmă!
- Ba nu, mai spune, moșule, nu sta.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu