Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Cristofor Columb.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:09:07 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Ei, dar cum de ți-a venit gândul cel năstrușnic de a înconjura Pământul?
- Sfinți părinți, ca să vă spun adevărul, căci vă privesc acum ca pe duhovnicii mei... gândul mi-a venit de la un dezgust, de la o nemărginită silă de viață...
- Taică-miu, frati-miu, eu însumi, în casa părintească, eram, toți, țesători. Și abia dacă agoniseam pâinea cea de toate zilele.
- Și atunci, am pornit pe mare, de timpuriu. Căci pe mare se fac negoțul și tâlhăriile între neguțători.
- De te întorci acasă... ori cu o comoară, ori îți putrezește leșul în fundul apelor.
- Și așa, am pândit, cu o caravelă, ivirea, în dreptul Portugaliei, a unui vas cu mărfuri venețiene, pentru Anglia.
- Eu și oamenii mei ne-am aruncat asupra lui și i-am dat foc. Căci nu l-am putut cuprinde...
- Dar n-am mai izbutit să desprindem căngile caravelei noastre de vasul venețian.
- Așa că au ars, deasupra apelor, amândouă vasele.
- Mulți s-au înecat... aș fi pierit și eu, atunci, de nu mi-ar fi venit sub brațe o scândură.
- După aceea am ajuns la Lisabona, unde aveam un frate care trăia din vânzarea hărților de navigație. M-a luat pe lângă el.
- Căsătorindu-mă, mai târziu, m-am mutat la Porto Santo, pe o insulă din Madeira, dăruită, pe vremuri, tatălui soției mele de cutezătorul don Henrique, navigatorul.
- Oamenii din Porto Santo mi-au arătat trestii mari, ciudate, venite din apus. Lopeți cu scrieri de foc pe ele...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu