Iar eu nu reuşesc să o prezint pe doctoriţă, care e o femeie mult prea cinstită pentru gustul oraşului.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Doamna neagră din sonete.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:25:00 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Una, în care o femeie îmbrăcată bărbăteşte desfată galeria punând la pământ un luptător, făcând dragoste fără ruşine cu iubitul ei...

- Și alta, în care o femeie din acelaşi aluat, vrând să-şi dovedească spiritul, rosteşte frivolităţi nenumărate unui domn la fel de desfrânat ca şi ea.

- Am scris aceste două piese ca să îmi scap prietenii de sărăcie.

- Dar mi-am vărsat necazul pentru asemenea prostii, intitulându-le pe una Cum vă place, şi-nţelegând prin asta că nu e cum îmi place mie...

- Iar cealaltă, Mult zgomot pentru nimic, aşa cum şi este în realitate.

- Şi astăzi aceste două piese proaste le alungă pe cele două bune de pe scenă...

- Iar eu nu reuşesc să o prezint pe doctoriţă, care e o femeie mult prea cinstită pentru gustul oraşului.

- De aceea o rog umil pe măria ta să dea poruncă să se dureze un teatru din banii statului...

- Pentru reprezentarea acelora dintre piesele mele de care nu se atinge niciun negustor de teatru, deoarece câştigă mult mai mult cu piesele proaste, decât cu cele bune.

- În felul acesta vei încuraja şi pe alţii să scrie piese şi să nu dispreţuiască meşteşugul acesta...

- Lăsându-l pe mâna neisprăviţilor care, prin scrierile lor, vor face prea puţină fală domniei majestăţii tale.

- Meşteşugul acesta de a scrie piese e un lucru măreţ.

- El făureşte spiritul şi simţămintele oamenilor în aşa chip încât tot ce văd pe scenă săvârşesc cu toată seriozitatea în lume, care nu-i altceva decât o scenă mai mare.

[...]

Cele mai bune replici din film

Mă atragi aşa cum atrage Steaua Polară magnetul. Mă agăţ fără voia mea de dumneata.

Avea dreptate bardul scoţian când spunea că acel care creează cântecele unei naţiuni e mai puternic decât cel care-i face legile.

Nici măcar două zile-n şir nu-s acelaşi om. Uneori, Adam, alteori, Benvolio, şi, până mai adineauri, fantoma.

În sfârşit, durerea ţi-a smuls o notă muzicală.

Acum vorbeşti ca un zidar învăţat, care-şi închipuie că Cerul se află în vârful scării lui. Şi de aceea, se încumetă să mă certe, că eu zbor.

Citat aleatoriu