- Să nu mai vorbim de asta, Donia Ines, că îmi vine să plâng.
- Dar, te rog!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:38:42.497 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Hei, dar unde-or fi Esperansilio și Vega? Esperansilio! Vega!

- Donia Elvira, ești tot atât de impunătoare pe cât de grațioasă.

- Complimentele tale îmi fac plăcere, deși știu că simpatia ce-ți inspir vine doar din asemănarea mea cu un anume domn.

- Totuși, ai merita să se îndrăgostească de tine până și un Adonis, un Narcis și chiar soarele însuși.

- M-aș mulțumi cu un simplu om, cu omul care m-a părăsit.

- Dar cine-i infamul care te-a necăjit?

- Să nu mai vorbim de asta, Donia Ines, că îmi vine să plâng. -Dar, te rog!

- De ce să mai atingem o rană încă deschisă?

- Ți-am povestit nenorocirile mele. Ar trebui să mi le povestești și tu pe ale tale, dacă ai încredere în prietenia noastră. Vei vedea, asta are să te mai ușureze.

- Nu insista, mi se frânge inima și pe urmă e plictisitor să asculți poveștile de dragoste ale altora.

- Te rog, te rog, prietena mea!

- M-am născut la Burgos.

- M-am născut pentru a fi iubită și a iubi. Căci de mică, de când mă știu, din copilărie, am îndrăgit pe un anume Don Miguel de Ribera. Om pe cât de frumos, pe atât de crud.

[...]

Cele mai bune replici din film

Am ascultat totul din boschetul din stânga.

M-am dus și eu. Și nu știu dacă m-am mai întors vreodată.

Zorile m-au prins pe străzile tale, Madrid, pe străzile astea întortocheate și pline de minciuni aidoma turnului Babel.

Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.

Ia te uită ce emoționat mai sunt. Parcă n-aș fi un Don Juan.

Citat aleatoriu