- Te rog, te rog, prietena mea!
- Ei bine, fie!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:39:06.972 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- M-aș mulțumi cu un simplu om, cu omul care m-a părăsit.

- Dar cine-i infamul care te-a necăjit?

- Să nu mai vorbim de asta, Donia Ines, că îmi vine să plâng.

- De ce să mai atingem o rană încă deschisă?

- Ți-am povestit nenorocirile mele. Ar trebui să mi le povestești și tu pe ale tale, dacă ai încredere în prietenia noastră. Vei vedea, asta are să te mai ușureze.

- Nu insista, mi se frânge inima și pe urmă e plictisitor să asculți poveștile de dragoste ale altora.

- Te rog, te rog, prietena mea! -Ei bine, fie!

- M-am născut la Burgos.

- M-am născut pentru a fi iubită și a iubi. Căci de mică, de când mă știu, din copilărie, am îndrăgit pe un anume Don Miguel de Ribera. Om pe cât de frumos, pe atât de crud.

- Dar așa cum se întâmplă cu îndrăgostiții nestatornici, după ce-a obținut totul, m-a părăsit. Se plictisise. M-a părăsit și-a fugit la Valladolid.

- Până aici e limpede, nu? Da. Ce ar putea să fie neclar?

- La Valladolid, Don Miguel de Ribera se duse să-și caute vărul, pe Don Gil de Albornoz.

- Aflase că acesta se pregătea să plece la Madrid cu o scrisoare de recomandare din partea tatălui său către tatăl tău, Don Pedro de Mendoza.

[...]

Cele mai bune replici din film

Am ascultat totul din boschetul din stânga.

M-am dus și eu. Și nu știu dacă m-am mai întors vreodată.

Zorile m-au prins pe străzile tale, Madrid, pe străzile astea întortocheate și pline de minciuni aidoma turnului Babel.

Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.

Ia te uită ce emoționat mai sunt. Parcă n-aș fi un Don Juan.

Citat aleatoriu