Scrisoarea astălaltă e către Augustin Soler de Camargo, zaraf.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:50:56.284 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Ba chiar te căutam.

- Dar unde naiba v-ați ascuns tot timpul ăsta?

- În paradis, căci doar raiul poate concura cu casa unde locuiește cea mai frumoasă femeie din Madrid.

- Cea mai frumoasă femeie din Madrid? Cum îi zice? Donia Elvira. Fie-i numele slăvit.

- Deci nu vi s-a întâmplat nicio nenorocire?

- Atunci, atunci aceste trei scrisori adresate lui Don Gil? Ce scrisori? Ia să văd!

- Scrisoarea astălaltă e către Augustin Soler de Camargo, zaraf.

- Ăsta cine-o mai fi? Îl știu eu bine. E un zgârie-brânză pe care-l dau banii afară din casă, atâția are. Șade la doi pași de aici.

- Dacă luați bani de la el, sunteți un diavol... Sau știu eu, un spiriduș.

- Până la urmă, tot pe mâna inchiziției o să ajungeți și, odată cu dumneavoastră, intru și eu la apă, ca servitor de spiriduș. Sau de diavol.

- Vai de păcatele mele. Într-un ceas rău am dat de dumneavoastră!

- Scrisoarea asta e un ordin de plată pentru o mie de scuzi, cu scopul de a cumpăra giuvaieruri pentru a le da în dar Doniei Ines. O mie de scuzi? Și ți-i dă Augustin Soler?

- E o avere, Caramancel. O mie de scuzi!

[...]

Cele mai bune replici din film

Am ascultat totul din boschetul din stânga.

M-am dus și eu. Și nu știu dacă m-am mai întors vreodată.

Zorile m-au prins pe străzile tale, Madrid, pe străzile astea întortocheate și pline de minciuni aidoma turnului Babel.

Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.

Ia te uită ce emoționat mai sunt. Parcă n-aș fi un Don Juan.

Citat aleatoriu