E o avere, Caramancel. O mie de scuzi!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:51:34.734 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Scrisoarea astălaltă e către Augustin Soler de Camargo, zaraf.

- Ăsta cine-o mai fi? Îl știu eu bine. E un zgârie-brânză pe care-l dau banii afară din casă, atâția are. Șade la doi pași de aici.

- Dacă luați bani de la el, sunteți un diavol... Sau știu eu, un spiriduș.

- Până la urmă, tot pe mâna inchiziției o să ajungeți și, odată cu dumneavoastră, intru și eu la apă, ca servitor de spiriduș. Sau de diavol.

- Vai de păcatele mele. Într-un ceas rău am dat de dumneavoastră!

- Scrisoarea asta e un ordin de plată pentru o mie de scuzi, cu scopul de a cumpăra giuvaieruri pentru a le da în dar Doniei Ines. O mie de scuzi? Și ți-i dă Augustin Soler?

- E o avere, Caramancel. O mie de scuzi!

- Asta, cu adevărat, n-o prevăzusem. Cad bine.

- Haidem, Caramancel! Haidem!

- Dacă-i vorba de o mie de scuzi, nu mă mai tem nici de muma inchiziției.

- Sunt omul dumneavoastră, Don Gilito, și pe rug, Don Gilito!

- În casa lui Don Pedro.

- Donia Ines și tatăl ei sunt în așteptarea lui Don Gil cel adevărat, adică în așteptarea Doniei Juana, travestită din nou în Don Gil cu ciorapii verzi.

[...]

Cele mai bune replici din film

Am ascultat totul din boschetul din stânga.

M-am dus și eu. Și nu știu dacă m-am mai întors vreodată.

Zorile m-au prins pe străzile tale, Madrid, pe străzile astea întortocheate și pline de minciuni aidoma turnului Babel.

Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.

Ia te uită ce emoționat mai sunt. Parcă n-aș fi un Don Juan.

Citat aleatoriu