Da... după câte mi-au spus cei care vă urmăresc prin radio, nici nu sunteți prea departe de sfârșitul călătoriei dv.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Expediție la Polul Râsului.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:11:30 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Mulțumesc! Atunci, vin și eu cu o rugăminte: nu pentru mine, pentru garderoba noastră.

- Dați dv. dispoziție la magazin să-mi dea o măturică și-o perie nouă, că ale mele s-au tocit și lasă tot părul pe haina clienților.

- Profesore Santorius, nici nu știți ce bine-mi pare c-am reușit să ajung la dv. A fost o adevărată aventură!

- Da... n-au vrut să-mi spună pe ce linie veniți - pe linia 1 sau linia 3... spuneau că dv. veniți pe linie de satiră și umor...

- Așa e omul dacă e vorba de lucruri serioase, ei se țin de glume, și când e vorba de glume, n-au haz.

- Și pentru că veni vorba de fapt de haz, aș dori să știu dacă e adevărat că sunteți în expediție spre Polul Râsului.

- Da... după câte mi-au spus cei care vă urmăresc prin radio, nici nu sunteți prea departe de sfârșitul călătoriei dv.

- Cum s-au comportat colaboratorii dv.? Au râs, au glumit, s-au ținut de șotii...?

- Într-un tren de plăcere... cred că e o adevărată plăcere să călătorești într-un asemenea tren, nu?

- Dar am văzut eu câteva persoane mai rezervate... Nu, probabil au desigur locuri rezervate, altfel nu-mi explic, deși îmi explic faptul că un umorist nu trebuie să fie el acela care râde primul, după zicala, cine râde la urmă, râde mai bine.

- Vă mulțumesc foarte mult pentru interviul pe care mi l-ați acordat și, vă rog, dacă aveți de făcut vreo precizare, vă ascult cu multă atenție, stimate profesore Santorius.

- Da. Am de făcut o precizare: eu nu sunt profesorul Santorius.

- Profesore! Mă uit la banda de pe platanul magnetofonului și văd că mai avem doar câteva sute de metri până la oprire.

[...]

Cele mai bune replici din film

În timp ce timpul posibil poate fi probabil, timpul probabil poate fi imposibil.

Ei, și așa, după cum ai văzut, lupul a mâncat pe neascultătorul de Petrică. Ia spune-mi, ce s-ar fi întâmplat dacă Petrică ar fi fost băiat cuminte? -Îl mânca lupul și-așa, dar cu mai multă plăcere.

Da! Viața e ca marea. Vine așa, un val, și... atunci eu ce mă fac? Că înghit apă. Nu, nu e bine... vine și salvamarul și mă ia la rost, îmi dă și cu vâsla-n cap...

În cazul dumitale cel mai bun lucru ar fi să te întorci lângă soție. -Și atunci, care ar fi cel mai rău?

Interesant. Cum ați reușit să faceți una ca asta? Să țineți în aceeași cușcă un lup și un miel? -Foarte simplu: schimbăm mielul de trei ori pe zi.

Citat aleatoriu