Dar am văzut eu câteva persoane mai rezervate... Nu, probabil au desigur locuri rezervate, altfel nu-mi explic, deși îmi explic faptul că un umorist nu trebuie să fie el acela care râde primul, după zicala, cine râde la urmă, râde mai bine.

[ 0 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Expediție la Polul Râsului.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:11:47 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Da... n-au vrut să-mi spună pe ce linie veniți - pe linia 1 sau linia 3... spuneau că dv. veniți pe linie de satiră și umor...

- Așa e omul dacă e vorba de lucruri serioase, ei se țin de glume, și când e vorba de glume, n-au haz.

- Și pentru că veni vorba de fapt de haz, aș dori să știu dacă e adevărat că sunteți în expediție spre Polul Râsului.

- Da... după câte mi-au spus cei care vă urmăresc prin radio, nici nu sunteți prea departe de sfârșitul călătoriei dv.

- Cum s-au comportat colaboratorii dv.? Au râs, au glumit, s-au ținut de șotii...?

- Într-un tren de plăcere... cred că e o adevărată plăcere să călătorești într-un asemenea tren, nu?

- Dar am văzut eu câteva persoane mai rezervate... Nu, probabil au desigur locuri rezervate, altfel nu-mi explic, deși îmi explic faptul că un umorist nu trebuie să fie el acela care râde primul, după zicala, cine râde la urmă, râde mai bine.

- Vă mulțumesc foarte mult pentru interviul pe care mi l-ați acordat și, vă rog, dacă aveți de făcut vreo precizare, vă ascult cu multă atenție, stimate profesore Santorius.

- Da. Am de făcut o precizare: eu nu sunt profesorul Santorius.

- Profesore! Mă uit la banda de pe platanul magnetofonului și văd că mai avem doar câteva sute de metri până la oprire.

- Nu m-ați înțeles... Trebuie să tragem o concluzie, să spuneți câteva cuvinte...

- Bine, dar am plecat cu un scop... L-am atins, nu l-am atins?

- Profesore, ați uitat? Expediție la Polul Râsului... Doar dv. ați pus totul la cale.

[...]