Nu, nu, nu, nu plânge, madame Pompilian, nu mai plânge și dumneata, îmi rupi inima, madame.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Haidem la teatru! (1984).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:16:26.914 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Hai că te ajut să le strângi.
- Scuză-mă, dragă, n-am știut. Fără să vreau.
- Ooo, dar ce-i, madame Pompilian?
- Ce s-a întâmplat, Iancule? Iar v-ați certat? De ce plângi, madame Pompilian?
- Uite așa îmi otrăvește el viața!
- Ei, lasă, lasă, madame Pompilian, necazuri trecătoare, neînsemnate.
- Nu, nu, nu, nu plânge, madame Pompilian, nu mai plânge și dumneata, îmi rupi inima, madame.
- Nu te mai boci, cucoană! Nu ma fă scandal aici, femeie!
- Păi sigur, sigur... Să nu plâng, să nu arăt nimănui cât sufăr...!
- Madame Pompilian, îți strici ochii. Cum ai să mergi la teatru cu ochii înroșiți de plâns?
- Nu, eu nu mai merg. Să se ducă dumnealui!
- Nici eu nu mai merg, Ștefane. Mi-a trecut pofta, zău. Eu rămân acasă.
[...]