Eram sfârșită de oboseală. Am ieșit pe coridor și i-am spus lui Kartinkin: Ah, de m-ar lăsa să mă odihnesc! Sunt obosită... La care Kartinkin mi-a răspuns...

[ 0 ]

Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Învierea de Lev Tolstoi.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:24:48 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Nu cumva, atunci când acuzata a luat cele 40 de ruble, a văzut câți bani erau în geamantan?

- Nu știu câți bani erau. Am văzut doar că erau mai multe hârtii de câte 100 de ruble.

- Nu mai am nicio întrebare.

- Și, după aceea? Ce-ai făcut? I-ai dus banii?

- Da. Pe urmă am plecat iarăși cu el.

- Și prafurile cum i le-ai dat?

- Eram sfârșită de oboseală. Am ieșit pe coridor și i-am spus lui Kartinkin: Ah, de m-ar lăsa să mă odihnesc! Sunt obosită... La care Kartinkin mi-a răspuns...

- Și noi ne-am săturat de el. Vrem să-i dăm niște prafuri și să-l facem s-adoarmă și să se liniștească. Atunci o să poți pleca...

- Bine, i-am răspuns. Nu știam că prafurile acelea pot face ceva rău. Mi-a dat un pachețel, am intrat în cameră și l-am găsit culcat.

- Mi-a poruncit să-i dau un pahar cu coniac, i-am turnat în pahar praful pe care mi-l dăduse... și i l-am dat să bea.

- Dac-aș fi știut ce-o să se-ntâmple, credeți că i l-aș fi dat?

- Și inelul cum a ajuns la dumneata?

- Inelul mi l-a dat chiar el.

[...]

Cele mai bune replici din film

Dar, oriunde m-aș afla, nu voi înceta să citesc și să-nvăț. Acum, studiez volumul întâi din Capitalul lui Marx.

Ei, drăguță, se vede că-i adevărat ce se spune, că dreptatea e în fundul mării. Dacă n-ai bani, pedeapsa e aspră.

Cu câtă ușurință se judecă un om și i se hotărăște soarta! Dar, știu eu? Poate că e mai bine așa.

De multe ori m-am întrebat: oare sunt eu nebun, că văd ceea ce nu văd alții? Sau alții sunt nebuni, că fac să se întâmple ceea ce văd eu?

Mie mi s-a spus chiar că vrei să te-nsori cu ea. -Eu am vrut, dar ea, nu. -Atunci, să știi că ea e mai inteligentă decât tine.

Citat aleatoriu