Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Învierea de Lev Tolstoi.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:25:36 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Eram sfârșită de oboseală. Am ieșit pe coridor și i-am spus lui Kartinkin: Ah, de m-ar lăsa să mă odihnesc! Sunt obosită... La care Kartinkin mi-a răspuns...
- Și noi ne-am săturat de el. Vrem să-i dăm niște prafuri și să-l facem s-adoarmă și să se liniștească. Atunci o să poți pleca...
- Bine, i-am răspuns. Nu știam că prafurile acelea pot face ceva rău. Mi-a dat un pachețel, am intrat în cameră și l-am găsit culcat.
- Mi-a poruncit să-i dau un pahar cu coniac, i-am turnat în pahar praful pe care mi-l dăduse... și i l-am dat să bea.
- Dac-aș fi știut ce-o să se-ntâmple, credeți că i l-aș fi dat?
- Și inelul cum a ajuns la dumneata?
- Inelul mi l-a dat chiar el. -Când ți l-a dat? -Când am revenit amândoi în camera lui de la hotel.
- Eu n-am vrut să mai rămân. Atunci m-a lovit și, cum, de data asta eram hotărâtă să plec, probabil fiindcă m-a văzut supărată, și-a scos inelul din deget și mi l-a dat.
- Aș vrea să-ntreb, domnule președinte, câtă vreme a rămas acuzata în camera negustorului?
- Nu-mi aduc aminte.
- Dar poate acuzata își amintește dacă, ieșind din camera negustorului, a mai intrat în vreuna din camerele hotelului.
- Da, am intrat în camera de alături. Era goală.
- Și de ce a intrat acuzata acolo?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu