- Ah, nu știu ce am. Deschide puțin fereastra aia.
- Care?
- Oh, n-au făcut fereastră. Pe unde-o fi mai subțire? Trebuie să sparg zidul...

— (George Constantin)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

ferestre george constantin marin sorescu pușcărie

Fragment audio de 26 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:19:11 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Am fost odată pe un munte și aerul era acolo atât de dens, încât m-am uitat la el. Se vedea. Am stat o jumătate de ceas și m-am uitat la aer.

- I se zăreau toate celulele și din cauza asta parcă era crăpat.

- Aici nu ești la munte, ești la mare.

- Îți venea să-ți deschizi și tu toți porii. Îți venea să-ți deschizi chiar venele, să-l simți năvălind prin toată suprafața ta. Așa...

- E așa greu să respiri... Cine-și mai deschide pori acum?

- Am auzit că unii, dimpotrivă, își oblonesc porii. Brava lor! Deștepți.

- Ah, nu știu ce am. Deschide puțin fereastra aia. -Care? -Oh, n-au făcut fereastră. Pe unde-o fi mai subțire? Trebuie să sparg zidul...

- Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării.

- Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași.

- E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie...

- Vântul, el mai degrabă s-ar putea așeza acolo, din când în când.

- Și să zică așa, gândindu-se la mine: 'N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea'.

- M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aș face cu dragă inimă.

[...]

Cele mai bune replici din film

Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.

Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?

Ce pustietate. Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Mi-e dor să văd pe cineva mergând pe drum. Să apară de acolo și să dispară pe dincoace. Câțiva pași, așa, prin dreptul meu...

Eu cred că există, în viața lumii, o clipă când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții.

Cam câți? -Dumnezeu știe: mulți. -O sută? -Mai mulți. -Cam cât ai număra toată viața? -Mai mulți. -Atunci, cât a număra toată moartea? -Poate, moartea e foarte lungă.

Citat aleatoriu