E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:19:56 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Îți venea să-ți deschizi și tu toți porii. Îți venea să-ți deschizi chiar venele, să-l simți năvălind prin toată suprafața ta. Așa...

- E așa greu să respiri... Cine-și mai deschide pori acum?

- Am auzit că unii, dimpotrivă, își oblonesc porii. Brava lor! Deștepți.

- Ah, nu știu ce am. Deschide puțin fereastra aia.

- Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării.

- Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași.

- E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie...

- Vântul, el mai degrabă s-ar putea așeza acolo, din când în când.

- Și să zică așa, gândindu-se la mine: 'N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea'.

- M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aș face cu dragă inimă.

- Ar fi un lăcaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.

- Cred că-l pândea de mult.

- Parcă-l văd pe răposatul: mă înghițise, și cu burta plină de mine, se retrăgea și el undeva să mă ferece. Să-i tihnesc!

[...]

Cele mai bune replici din film

Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.

Ce pustietate. Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Mi-e dor să văd pe cineva mergând pe drum. Să apară de acolo și să dispară pe dincoace. Câțiva pași, așa, prin dreptul meu...

Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?

Eu cred că există, în viața lumii, o clipă când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții.

De când spun cuvinte fără șir, simt că-mi recuperez ani frumoși din viață.

Citat aleatoriu