Sache, paginatorul Dreptății sociale, răscolește prin sertarele biroului directorului.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:01:11.515 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- O zi călduroasă din primăvara anului 1914.

- În apropierea parcului Oteteleșanu, trecătorii grăbiți cu greu pot observa la intrarea unui imobil cu ziduri groase, văruit simplu, o firmă de tablă învechită pe care scrie Redacția ziarului Dreptatea Socială.

- Dacă pășești pragul acestui imobil, te întâmpină o scară de lemn care te duce la etaj către biroul directorului ziarului.

- Un interior mobilat sumar, cu pereții acoperiți de placarde colorate ale cotidianelor socialiste franțuzești.

- Un afiș mare anunță mari serbări de 1 mai în grădina de la Bordei.

- Câteva lozinci, Proletari din toate țările, uniți-vă! și Fapte, nu vorbe! atârnă pe pereți printre afișele ziarului Dreptatea Socială.

- Sache, paginatorul Dreptății sociale, răscolește prin sertarele biroului directorului.

- Mai să fie...

- Apoi, ușa se deschide și intră îngrijorat Dașcu, mașinistul șef al tipografiei instalată în subsolul clădirii.

- Ei, ai găsit ceva?

- Un articol al profesorului ăla gros, pus pe masă ca să-l dea înapoi, și două desene.

- Tovarășe, dacă toată redacția lipsește de patru zile, cum să mai scoatem atunci gazeta?

- Ieri, luni, am pus tot ce am găsit în tipografie.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu