Și atunci, ce mai rămâne pentru redactori? Că vezi și dumneata, gazeta de-abia o duce de azi pe mâine. E mulțumire aici când se scoate tiparul și hârtia.

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:03:09.843 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Mai ales acuma, de când au permise de tren. Nu mai dau cu zilele pe la redacție. Se lasă unul în nădejdea celuilalt.

- Și ăștia sunt socialiști? Sunt tovarăși, ai? Asta-i gazetă socialistă?

- Ascultă, nene Sache, când văd intelectualii ăștia din mișcare, mi-e silă. Silă, înțelegi?

- Dacă nu sunt plătiți cu lunile, ce vrei să facă? Se învârtesc și ei cum pot.

- Dumneata ești mașinist. Dacă sâmbătă nu primești salariul, nu mai lucrezi. Eu sunt paginator. Dacă sâmbătă nu-mi primesc cei 30 de lei ai mei, nu lucrez.

- Dar pe mine nu mă plătește gazeta. Nici pe dumneata. Ne plătește patronul tipografiei, care nici nu e măcar socialist.

- Și atunci, ce mai rămâne pentru redactori? Că vezi și dumneata, gazeta de-abia o duce de azi pe mâine. E mulțumire aici când se scoate tiparul și hârtia.

- Tovarășe Dașcu! Tovarășe Dașcu!

- Cine? Ei, ce ne facem, că nu-i nimeni din redacție să-l primească.

- Unde e?

- Nu se urcă niciodată sus, până nu se încuie toate ușile cu cheia și nu se pun cheile pe masă.

- Eu trebuie să păzesc la intrare.

- Ce facem?

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu