- Dar noi? Noi ce facem?
- Mai întrebi? De ce sunt eu aici?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:05:12.659 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Tocmai astă-seară lipsesc. În momentul culminant al istoriei socialiste. Tocmai astă-seară.

- Dar ce se întâmplă astă-seară, tovarășe?

- Ei, dar nu știu... N-am auzit nimic. Nu s-a vorbit nimic. Ziarele n-au scris niciun rând... în sfârșit.

- Tovarășe, astă-seară e seara cea mare.

- La ora asta, 60 de divizii germane s-au pus în mișcare în secret și vor trece la miezul nopții frontiera franceză. La noapte, 18 mai 1914. În zorii zilei, la ora 4:30, se va proclama revoluția socialistă mondială.

- Șeful de atelier pretindea că nici într-o mie de ani nu va mai fi revoluția socialistă.

- Dar noi? Noi ce facem? -Mai întrebi? De ce sunt eu aici?

- Mâine la 4:30, proletariatul românesc, în același timp cu muncitorimea din lumea întreagă, va declanșa revoluția.

- Te rog să comunici direcției ziarului socialist următoarele dispoziții.

- Vrei să iei un toc?

- Deschideți, după ora 12, plicul galben din caseta de fier, cu numărul 14367, și vă conformați imediat dispozițiunilor de acolo.

- La 8 dimineața, deschideți un alt plic galben, numerotat cu 7634. Cuprinde o proclamație către muncitorime pe care o afișați și o tipăriți și în gazetă.

- Oameni de șoc aveți între muncitorii dumneavoastră?

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu