Că conducerea... Cacofonia e a lor, știi...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:11:22.954 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Ce spuneați de agent? Că de bucuria banilor și uitasem.

- Ce-i cu Siguranța?

- E un agent care așteaptă pe tovarășul director. L-a închis tovarășul Praida la expediție.

- Acum înțeleg. E o notă în oficiosul guvernului de azi.

- Drept să-ți spun, nu-mi prea place să fiu amestecat în chestiuni de felul acesta.

- Ascultă... O gazetă dintre cele care trăiesc din fonduri suspecte - ăsta-i titlul nostru în paginile oficiosului - își atribuie în mod ridicol un merit din faptul că conducerea...

- Că conducerea... Cacofonia e a lor, știi...

- Că conducerea partidului a chemat într-alt post de mare importanță pe distinsul nostru prieten, domnul Nicolae Hariton, fost ministru al justiției.

- Îngâmfată fără motiv, numita foaie, care trăiește din fonduri suspecte, a dezlănțuit o nouă campanie împotriva actualului titular al Justiției, insinuând că va veni cu documente misterioase care există numai în fantezia acestor domni.

- Ceea ce acești pescuitori în apă tulbure trebuie să știe neapărat e că guvernul este hotărât să intervie ca să taie pe viitor cheful unor indivizi certați cu morala să agite imprudent opinia publică.

- Se vor lua măsuri drastice ca pe viitor să piară pofta și altora de a mai recurge la asemenea procedee.

- Ei, tovarășe Praida, ai înțeles? Măsuri drastice. Cu ăștia nu e de glumit.

- Nu, nu, nu, Penciule, exagerezi. Nota nu vine de sus, este scrisă de vreun reporteraș.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu