Eu să scriu? A, niciodată. Eu am principiile mele, băiete. Scrisul pervertește inteligența.

— Penciulescu (Nicolae Sireteanu)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

camil petrescu inteligență nicolae sireteanu scris

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:13:23.897 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Azi dimineață a telefonat și Constanța. Aseară Galații și Brăila. Toți cer foi mereu, tovarășe Praida. Trebuie ridicat tirajul.

- Nu-i decât o amețeală de câteva zile.

- Până să ridicăm tirajul, nici nu putem apărea. Nu e aici niciun redactor.

- Uite ce fac intelectualii din mișcare!

- Oricum, dacă ar fi Lotar aici, ne-am descurca mai ușor.

- De ce nu scrieți dumneavoastră un articol, domnule Penciulescu?

- Eu să scriu? A, niciodată. Eu am principiile mele, băiete. Scrisul pervertește inteligența.

- Căutați-vă pe Lotar.

- Da, alo? Cine? A, salve, Fănică. Da. Hai, spune.

- Cum? A, fugi de aici. Da nu vă mai luați după toți proștii. Reproduceți fără grijă articolele mai departe. Păi cum o să înceteze campania?

- Cine? Gregoriade? Gregoriade e un dobitoc!

- Până într-o săptămână, avem și capul lui Sinești retezat. Îl punem în balconul redacției alături de-al lui Hariton. Păi sigur! Așa făceau turcii cu învinșii lor.

- Cum? Când vine directorul? Păi trebuie să sosească. Vine cu acceleratul de Iași.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu