Partidul nu vă judecă, doamnă, fiindcă nu sunteți a partidului. Iar partidul nu judecă decât pe cei care îi aparțin.

1
2
3
4
5

[ 1 ]

a. pop marțian camil petrescu politică praida

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:20:58.066 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Nu se mai poate. V-am spus încă de rândul trecut că este ultima dată când mai merg la temniță ca nevasta lui.

- Bine, atunci, avem o altă rugăminte. Lăsați copilul să meargă cu noi mâine. Trebuie să-și vadă copilul.

- Dați-ne voie să spunem că nu ați putut veni fiindcă sunteți bolnavă.

- Vom sfătui copilul cum să vorbească.

- Copilul suferă foarte mult de câte ori se întoarce de acolo. Dar, ca să nu ziceți că sunt rea, îl las să meargă.

- Știu că dumneavoastră nu mă înțelegeți, că partidul mă judecă rău.

- Partidul nu vă judecă, doamnă, fiindcă nu sunteți a partidului. Iar partidul nu judecă decât pe cei care îi aparțin.

- Dar dacă vreți să știți ce credem noi, omenește vorbind, atunci aflați că sunteți demnă de lumea din care faceți parte și nu meritați iubirea din mormânt a lui Petre Boruga.

- Atunci rămâne așa. Mâine vi-l aduc pe Mihai.

- Da, doamnă, vă conduc. Bună ziua.

- Mă gândesc cu groază la privirea năucită, la fața pustiită a lui Petre Boruga, mâine, când, după trei luni de așteptare, ne va vedea venind fără nevastă-sa.

- Ar fi murit de mult, dacă gândul nevestei nu l-ar fi susținut, cum susține morfina pe unii bolnavi.

- Pot să merg și eu mâine cu dumneata, tovarășe Praida? Nu l-am văzut încă niciodată pe Petre Boruga, deși am scris atâtea articole despre el.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu