Pare să fie ceva de o importanță excepțională, dar, iartă-mă, pentru moment nu e nimic.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:23:04.919 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Atunci, dați-mi voie să vă prezint pe domnul Praida, administratorul ziarului, care poate lua parte la discuție.

- Dacă așa sunt obiceiurile pe aici...

- S-a discutat ieri, într-una din secțiile de la Cameră, campania pe care o duceți împotriva lui Sinești.

- Mărturisesc că în toate cercurile, chiar cele guvernamentale, impresia este profundă.

- Tonul dumneavoastră este atât de grav și de categoric, încât toată lumea este mai curând stupefiată.

- De opt zile publicați în fiece număr câte un avertisment, amenințând cu publicarea unui document, dar fără să dați cea mai mică indicație despre acel document.

- Pare să fie ceva de o importanță excepțională, dar, iartă-mă, pentru moment nu e nimic.

- Firește, toată lumea e de acord că această lungă introducere este ceea ce se numește o extraordinară punere în scenă.

- Nu, aceste avertismente nu sunt o punere în scenă, domnule Nacianu, sunt absolut sincere, pentru că dorința noastră reală este ca să nu ne servim de acest document.

- Atunci, pot să-ți spun precis scopul vizitei mele.

- Părerea opoziției, și îndeosebi a șefului, este că ar putea fi cazul să plece nu numai Sinești, ci tot guvernul.

- Pentru asta este necesară însă nu o campanie într-un ziar, ci o interpelare serioasă la Cameră. Au căzut toți de acord ca să fac eu această interpelare.

- Pentru asta este nevoie să-mi pui la dispoziție tot materialul pe care îl ai.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu