Atunci, să nu mai lungim discuția. Să considerăm demersul meu eșuat și să-mi dați voie să consider această vizită ca neavenită. Văd că nu e chip să ne înțelegem.

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:24:37.319 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Nu... nu înțeleg. Cum, nu țineți să aveți succes în campania dumneavoastră?

- Dacă îmi permiteți să intervin cu un cuvânt...

- Cred că tovarășul Ruscanu, spunând nu, vrea să înțeleagă faptul că el nu convine să se facă din această împrejurare o afacere internă a regimului. Să slujească drept instrument al unui partid împotriva celuilalt.

- Preferă să se lipsească de acest amestec și să fie stăpân, ca socialist, pe propriile sale mișcări.

- Este singurul motiv?

- Sunteți siguri că acel document există?

- Atunci, să nu mai lungim discuția. Să considerăm demersul meu eșuat și să-mi dați voie să consider această vizită ca neavenită. Văd că nu e chip să ne înțelegem.

- Suntem două lumi diferite, domnule Nacianu. Nu e de conceput o înțelegere între noi și această Europă capitalistă. Ar fi să devenim complicii ei.

- Acum nu se mai poate deosebi între buni și răi. Mai întâi să piară această Europă.

- Nu știu dacă această Europă din mai 1914 este atât de rea.

- Nu știu dacă această societate este într-adevăr bună. Poate că mă înșel.

- Tare mi-e teamă însă că, dacă printr-o întâmplare nenorocită această Europă din mai 1914 s-ar prăbuși... lumea de mâine ar regreta-o ca pe un paradis pierdut. Ar avea zi și noapte nostalgia ei.

- Nu, ar fi cu neputință.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu