Să nu vă speriați. O să vie cu lanțuri la picioare. Încă vreo câteva luni măcar îl mai ține în celulă, izolat.

1
2
3
4
5

[ 1 ]

izolare pușcărie

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:30:05.122 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Când te-am întâlnit după acest demon, am întâlnit un stâlp de lumină, o față de arhanghel... El era în viața mea o noapte grea, tu erai un răsărit nou de soare...

- Înțelegi de ce te-am iubit? Înțelegi de ce m-am dăruit întreagă, fără să mai privesc înapoi?

- Dacă îți scriu acum totul, e ca să simt că n-a mai rămas nimic în mine din acest trecut, să știu că toată ființa mea își începe o viață nouă, cum își începe viața iarăși o fântână sfințită din nou.

- Zidurile vechi și umede, cu tencuiala năruită din cauza igrasiei, străjuiesc vorbitorul prelung și întunecos al închisorii.

- O despărțitură din gratii de fier împarte vorbitorul în așa fel ca vizitatorii să nu se poată apropia de întemnițați.

- Gelu Ruscanu și Praida, veniți să-l vadă pe Petre Boruga, stau de vorbă cu un gardian.

- Să nu vă speriați. O să vie cu lanțuri la picioare. Încă vreo câteva luni măcar îl mai ține în celulă, izolat.

- Cum e celula?

- E, acum vara mai merge. Dar iarna, iarna e greu de tot. Deh! ocna e ocnă, ce să-i faci?

- E, parcă viața noastră e mult mai bună? Nici ziua, nici noaptea nu avem odihnă. Se poartă cu noi mai rău decât cu vitele.

- Vai de pâinea pe care o mâncăm aci, să n-o aibă nici dușmanii noștri.

- Dar acum de ce întârzie atâta?

- Știți, nu prea se admit la vizită trei persoane odată.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu