Ai avut totdeauna dreptate spunând că oamenii sunt răi din ignoranță, că n-au imaginație. Nu știam cât mi se potrivea mie însumi acest lucru.

— Gelu Ruscanu (Constantin Codrescu)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

camil petrescu constantin codrescu gelu ruscanu ignoranță oameni răi răutate

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:35:55.491 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Vă mulțumesc, tovarăși. Dar e de prisos orice.

- S-a terminat. Au trecut cele zece minute.

- Haide, Boruga.

- La revedere, tovarășe. Ai încredere în noi. Nu te uităm.

- Mulțumesc. La revedere.

- Mihai, ai grijă de mama ta. Vezi că ești mare acum.

- Ai avut totdeauna dreptate spunând că oamenii sunt răi din ignoranță, că n-au imaginație. Nu știam cât mi se potrivea mie însumi acest lucru.

- E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

- Oamenii pot fi fericiți fiindcă n-au imaginație.

- E ora prânzului, tovarășe.

- Aș mai adăuga un lucru, tovarășe Gelu.

- Mulți nici nu vor să vadă. Închid ochii anume, din prudență, ca să nu fie obligați să vadă. Nu vor să fie propuși ca martori la ceea ce se întâmplă. Nu le convine nici să afle.

- De altfel, se vând pe piață tot felul de alifii bune pentru lubrifiat conștiințele.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu