Ce va câștiga muncitorimea dacă Sinești nu va mai rămâne ministru?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:45:21.218 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Cum a putut tata să ia bani străini?

- Cum a putut să-i ceară unui secretar al lui să facă un asemenea gest?

- Nu vă mai socotiți judecători. Nu mai cere socoteală nimănui, căci fiecare are motivele lui neașteptate. Numai Dumnezeu poate judeca, că numai El cunoaște urzeala pricinilor și știe cum a fost cu de-amănuntul totdeauna. Noi oamenii dibuim. Nu știm nimic.

- Și totuși, Sinești nu va rămâne ministru.

- Cum? După cele ce ți-am arătat, te bate gândul să continui?

- De ce atâta înverșunare împotriva lui?

- Ce va câștiga muncitorimea dacă Sinești nu va mai rămâne ministru?

- Gelule, de ce toată nebunia asta?

- Luptând ca Sinești să nu mai rămână ministru, muncitorimea luptă pentru ideea de justiție absolută.

- Numai ideea de justiție absolută poate susține și închega conștiințele într-o luptă atât de grea ca a noastră.

- Ascultă, ai putea să-mi spui și mie ce anume a făcut Sinești?

- Ai putea să-mi spui și mie ce document este acela?

- Este vorba de o scrisoare a doamnei Maria Sinești.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu