- Că aci vine lumea ca la spital...
- Păi spital e aici, Sache, procopsitule, spital pentru sufletele rănite...

— Penciulescu (Nicolae Sireteanu)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

camil petrescu comparații nicolae sireteanu spital suferință

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:49:53.920 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Punem 5-6, articolul profesorului ăla.

- Dumneata, tovarășe Vasiliu, dai foiletonul și cursivul din pagina a doua.

- Reportajul din Galați merge în pagina întâi, cu continuare într-a treia.

- Bine, dar până atunci îmi trebuie pagina întâi de mâine. Uite, e ora nouă seara și nu am până acum caseta aceea bloc, cu chestia Sinești...

- Într-o oră ai jos caseta.

- Așa ziceți, domnule director, și pe urmă iar vine o vizită la redacție... și iar o vizită... și încă zece, până se face miezul nopții.

- Că aci vine lumea ca la spital... -Păi spital e aici, Sache, procopsitule, spital pentru sufletele rănite...

- Nu știu, dar îmi trebuie o coloană.

- Domnule director, a venit o doamnă care vrea să vă vorbească.

- Nu prea-mi plac mie nevestele astea de miniștri care vin în vizită la directorii de gazetă. Așa că mai bine eu...

- Drept să-ți spun, nici mie nu-mi prea place vizita asta... Poate că ar fi mai bine să n-o primești...

- Toma, poftește pe doamna înăuntru, când voi suna eu.

- Stai... stai, câteva clipe. N-are nici un sens să primești această doamnă.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu