Soțul meu? Cu el într-adevăr nu se poate vorbi.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:51:48.997 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- E o chestie care nu privește pe camarazii dumitale... E ceva cu totul personal... Privește viața dumitale intimă.

- Vă repet, doamnă, că eu nu mai am o viață intimă.

- Nu pot să-ți spun Gelule față de altcineva.

- Noi o să ieșim, tovarășe Ruscanu.

- Din ce petice sunt peticită, ca să sper în mod stupid, așa cum am sperat, că se va putea vorbi cu un om care de două săptămâni nu mai are numele cu care l-a mângâiat mama lui și femeia...

- Așa cum sunt împrejurările, ar fi poate mai indicat să vorbiți cu soțul dumneavoastră.

- Soțul meu? Cu el într-adevăr nu se poate vorbi.

- Ascultă, Gelule... nu se poate să te fi schimbat într-atâta... Trebuie să mai ajungă un cuvânt până la inima aceea de altădată.

- E vorba aci și de fericirea mea.

- Fericirea nimănui, individual, nu interesează aici.

- Dar crezi că am să pot răbda multă vreme să-mi vorbești ca unei condamnate?

- Socotiți că n-am și eu un cuvânt de spus în toată împrejurarea asta?

- Ei bine, n-am murit încă... Nu pot fi atât de rău lovită, fără să lovesc și eu...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu