Am privit gândul morții atât de fix, că nu mai văd nimic. De două săptămâni mă gândesc numai la moarte. Am privit-o prea mult fix, și tot ce e real a dispărut pentru mine.

[ 1 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:53:17.839 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Chiar dacă în altă împrejurare este cert că voi putea fi găsit singur în stradă, de pildă este preferabil pentru dumneavoastră să trageți acum, aici. Nu vă va împiedica nimeni.

- Aș fi putut trage, dar ...

- Un revolver? Ai vrut să mă ucizi, Maria?

- Nu. Nu, nu m-am gândit să te ucid niciodată.

- Ai vrut să te sinucizi?

- De ce ai venit?

- Am privit gândul morții atât de fix, că nu mai văd nimic. De două săptămâni mă gândesc numai la moarte. Am privit-o prea mult fix, și tot ce e real a dispărut pentru mine.

- De azi de dimineață merg ca o somnambulă pe stradă.

- Cred că totuși tu singură ai putea să mă înțelegi.

- Este o lege deasupra noastră, inumană.

- Eu nu înțeleg prea mult. Dar dacă tu crezi că e nevoie să fiu zdrobită, nu șovăi... lovește. Înfige pumnalul într-o inimă care și așa nu era decât a ta.

- Ai venit anume ca să-mi spui asta?

- Dar cred că pașii m-au purtat aproape singuri încoace. Nu știu de ce... poate fiindcă totuși aș fi vrut să aflu ceva.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu