Asta-i bună! Băiatul ăsta scrie cu șira spinării, nu cu capul. Își bate joc de cititori...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:00:40.978 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Scoțându-și mereu ochelarii, de oboseală, Penciulescu citește manuscrise și soarbe din ceașca de șvarț.

- Stai să-ți arăt, că am procesul-verbal aici...

- La ce oră a telefonat secretarul că vine Sinești?

- Așa... Vasiliule, să știi că trebuie să-mi dai toate articolele să le văd mai întâi... Ia arată-mi, ce-ai acolo?

- S-a terminat! Ăsta-i 5-6 de mâine?

- Nu. Nu-ți mai dau drumul așa ușor, nu, nu...

- Asta-i bună! Băiatul ăsta scrie cu șira spinării, nu cu capul. Își bate joc de cititori...

- Domnule Penciulescu, vă rog...

- Află că adevărații oameni politici la noi sunt niște delicați și niște visători... Tocmai visând treji agonisesc ei palate și moșii.

- Cu gândurile în sfere, iscălesc aprobând o dată la cinci-șase ani, o dată, nu mai mult, un contract de furnituri pentru stat, fără să bage de seamă că s-a strecurat acolo un cuvânt mai mult sau mai puțin.

- Află, tinere nesăbuit, că politicianul român dansează cu legea elegant, fără să o calce pe picioare...

- Ce zici, tovarășe Praida?

- Și că, în general, chiar la cinci ani o dată, obosit de cinste, el nu dansează decât pe contul statului.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu