A, dar aici e director bunul meu prieten, Gelu Ruscanu... Probabil că nici nu știe omul despre ce e vorba.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:02:33.850 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Și că, în general, chiar la cinci ani o dată, obosit de cinste, el nu dansează decât pe contul statului.

- Tovarășe director, domnul pe care-l așteptați...

- Ești desigur surprins că șeful meu de cabinet a insistat atât de mult, arătând că vreau să te văd astă-seară.

- Mi s-a spus la club azi după amiază că sunt atacat de o foaie oarecare. La început n-am dat nicio importanță numelui gazetei.

- Înțelegi, un ministru nu o să stea să citească toate gazetele care îl înjură. Unde am ajunge? Și personal, din principiu, nu citesc foile care mă atacă.

- Așa că habar nu aveam de acest atac din...

- A, dar aici e director bunul meu prieten, Gelu Ruscanu... Probabil că nici nu știe omul despre ce e vorba.

- Se vede că vreun redactor zelos, în criză de subiecte, acum pe căldurile acestea, a vrut să mai animeze foaia și să...

- Cred că v-ați înșelat. Pot să vă spun chiar că toate aceste articole - și cele pe care le-ați citit, și cele pe care, din principiu, nu le-ați citit - sunt scrise chiar de mine...

- Nu se poate...

- Atunci, tot eu am dreptate... Într-adevăr nu știi despre ce e vorba...

- Socoteam că ați reflectat adânc și că tocmai pentru ca să evitați un pas ireparabil și pentru noi, și pentru dumneavoastră... ați venit aci.

- Cel puțin în modul acesta am interpretat noi telefonul care ne anunța vizita dumneavoastră.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu