Maria te invita cam des când erai student...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:05:05.479 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Dumneavoastră nu aveți dreptul să întrebuințați acest cuvânt.

- Nu e rău! Nu e rău spus... chiar în clipa când anunți că vei publica scrisoarea unei femei.

- În fine, pentru că e vorba de o scrisoare, dă-mi-o s-o văd și eu... Ce scrisoare?

- Domnule Sinești, de câte neplăceri am fi scutiți amândoi dacă ați renunța la Ministerul Justiției!

- Înainte de minister și de toate, mă interesează acum ce scrisoare e asta. Către cine e adresată?

- Deocamdată, dă-mi să văd scrisoarea... Vreau și eu să aflu cu cine m-a înșelat. Dacă n-oi fi cumva chiar dumneata. Mai știi drăcie?

- Maria te invita cam des când erai student...

- Poate că de aceea îmi găseai discursurile frumoase... admirabile... când le comentam seara la colțul căminului... pe când Maria ne turna ceaiul...

- Și pe urmă seara, când ieșeam împreună... îți aduci aminte? Eu la club, dumneata acasă...

- Ori te pomenești că, după ce ne despărțeam, o luai pe bulevard la dreapta, la mine acasă?

- Poate că atunci când eu intram pe ușă, dumneata escaladai cum puteai fereastra.

- V-am spus că veți vedea mâine cui îi este adresată scrisoarea și cum înțelege cel care a primit-o și a publicat-o să tragă consecințele acestui act.

- Sunt convins că o vei opri dumneata, chiar dacă va fi cumva pusă în mașină.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu