Până la denunțare nu mai eram decât complicele asasinului.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:10:28.362 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Înțelegi, fiindcă judeci toată lumea după mentalitatea dumitale și a complicilor dumitale.

- Ce vreți să spuneți?

- Dar mai întâi o lămurire. De ce nu l-ai întrebat tocmai pe acel ticălos care a primit scrisoarea, de ce a păstrat-o ani de zile și abia acum ți-a adus-o ca s-o publici? De curiozitate, pe el l-ai întrebat oare de ce a păstrat-o?

- Eu am primit scrisoarea! Și voi trage toate consecințele.

- Pot să te întreb eu acum, de-a dreptul, cu ce gânduri ai păstrat atât de grijuliu această scrisoare ani de zile?

- Până la denunțare nu mai eram decât complicele asasinului.

- Nu mai puteam distruge o mărturie care nu-mi mai aparținea mie, ci justiției.

- În conștiința mea era din prima clipă ceva care se desprinsese de mine și nu mai putea fi schimbat de mine.

- Dumneata n-ai cum să mă înțelegi.

- Te înțeleg... din nefericire, te înțeleg.

- Poate că dacă nu aș fi cunoscut atât de aproape pe tatăl dumitale, mi s-ar fi părut totul de necrezut.

- Am fost nedespărțit de el până în ceasul morții.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu