Am păstrat douăzeci de ani această scrisoare pentru că ea constituia o mărturie. O clipă sfâșietoare din drama ultimelor lui ceasuri, înainte de sinucidere.

[ 0 ]

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:11:49.153 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Ai socotit că am păstrat scrisoarea cu aceleași intenții ca dumneata.

- Pe dumneata te-a uimit chiar că el a putut să scrie o scrisoare atât de imprudentă. Eu am găsit asta firesc.

- Și sunt mândru că un astfel de om mi-a scris o asemenea scrisoare, tocmai fiindcă ea constituie o dovadă de încredere absolută.

- Totul era la el absolut...

- Poftim, fă ce vrei cu această scrisoare!

- Totuși, mi se pare ciudat.

- Am păstrat douăzeci de ani această scrisoare pentru că ea constituia o mărturie. O clipă sfâșietoare din drama ultimelor lui ceasuri, înainte de sinucidere.

- Sinucidere? Cum înainte de sinucidere?

- Dar parcă adineauri ai vorbit de o scrisoare de sinucigaș.

- Ce vrei să spui? Cum, tata n-a murit într-un accident de vânătoare?

- Am fost de altfel foarte mirat că știi. Erai atunci un copil de cinci ani și luaserăm măsuri să nu se răspândească adevărul despre întâmplare...

- Chiar procurorul a convenit la versiunea unui accident cu o pușcă pe care o cerceta în birou...

- Numai mătușa dumitale, eu, medicul legist și procurorul am știut întâmplarea...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu