Atunci am înțeles pentru toată viața că de la o femeie te poți aștepta la orice.

— Șerban Saru Sinești (Ion Finteșteanu)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

femei femei rele ion finteșteanu misogine șerban saru sinești

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:14:10.638 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Toată săptămâna încercase s-o vadă, fără să izbutească, îi lipsea ca morfina unui bolnav.

- Pretindea că e supărată că o făcuse să-și comande niște toalete și nu avea acum bani să le scoată.

- Biletul mi l-a scris duminică în zorii zilei.

- Până pe la zece dimineața pierduse și acești douăzeci de mii de lei.

- A vrut s-o vadă neapărat, și ea nu l-a primit. I-a scris după-masă o scrisoare că se sinucide dacă nu-l primește câteva clipe.

- A așteptat până seara răspunsul ei. Pe la opt, ea i-a trimis un bilețel batjocoritor și revolverul, spunând că i-l face cadou de despărțire.

- Atunci am înțeles pentru toată viața că de la o femeie te poți aștepta la orice.

- Am stat cu el până pe la ora unu noaptea, neîndrăznind să-i iau revolverul.

- Nu vorbea nimic, ședea lungit pe divan.

- Dimineața am fost chemat în grabă, era încă în agonie...

- Așadar, tata s-a sinucis... A stat lucid în fața morții... A ales într-un act de conștiință.

- Era prea pătimaș, dar patima asta, setea asta de tot, deviase la el într-o legătură stupidă și în jocul de cărți. Nopți întregi vrea să biruie cu logica lui exasperată absurditatea hazardului. Așa s-a ruinat.

- Cum vezi, te înțeleg când te privesc copleșit de această împrejurare dureroasă din viața dumitale...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu