Da... Dumneata ești, mamă? Vreau să-mi lămurești un lucru... Este adevărat că tata s-a sinucis? Da... Da... atât am vrut să știu... Ai vrut să mă cruți, înțeleg...

[ 0 ]

Fragment audio de 25 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:17:53.279 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Acum vreo două zile, secretarul general mi-a supus spre aprobare cererea câtorva membri ai partidului dumneavoastră de a li se îngădui să viziteze pe deținutul Petre Boruga și să-i ducă vreo câteva cărți...

- Am telefonat eu însumi la temniță, cerând lămuriri, și am aprobat această cerere...

- Ieri, deoarece deținutul se pare că e bolnav, am telegrafiat să fie imediat transportat la spitalul închisorii Văcărești...

- Nu va mai purta uniforma, va putea fi vizitat de oricine și va putea fi alimentat din oraș...

- Voi cere dosarul lui și, dacă va fi cazul, îl voi propune pentru grațiere... Bună seara.

- Nouă pe doisprezece.

- Da... Dumneata ești, mamă? Vreau să-mi lămurești un lucru... Este adevărat că tata s-a sinucis? Da... Da... atât am vrut să știu... Ai vrut să mă cruți, înțeleg...

- Nu... nu... altceva...

- De ce m-ai lăsat să-mi fac despre el o imagine atât de falsă?

- Cum ai putut să-mi ascunzi atâta vreme faptul acesta, care dă acum alte rădăcini gândirii mele și care-mi răstoarnă tot cerul vieții?

- Praida! Tovarășe Praida!

- Am auzit discuția pe care ai avut-o cu Sinești. Nu mai știu ce s-a întâmplat atunci, dar acest Sinești este sigur una dintre cele mai infernale canalii din câte am întâlnit.

- Să ne reapucăm de lucru.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu